Monografie

Comuna Bretea Română

Comunicații, hidrografie, climă și religie

Secțiune informativă dedicată rețelei rutiere și feroviare, resurselor de apă, caracteristicilor climatice și vieții religioase din comuna Bretea Română.

🛣️Comunicații

Rețeaua rutieră

Comuna Bretea Română este amplasată într-o zonă străbătută de numeroase drumuri. Cel mai important este DN 66 – Simeria – Petroșani, care intră pe teritoriul comunei în hotarul satului Ruși și iese spre Hațeg în perimetrul satului Plopi. Trece prin Ruși, pe lângă Bretea Streiului și Plopi. Comuna este străbătută și de DJ 668 – Sântămărie Orlea – Subcetate – Bretea Română – Streisângeorgiu – Călan. Acesta intră în comună în zona satului Bercu, apoi trece prin Covragiu, Gânțaga, Bretea Română, Bățălar, de unde intră în satul Streisângeorgiu, ce aparține orașului Călan.

Drumuri de legătură cu satele arondate comunei

Bretea StreiuluiDJ – asfalt = 1,5 km

PlopiDN + DJ – asfalt = 2,5 + 1,5 km

BercuDJ – pământ + asfalt = 5 + 2 km

CovragiuDJ – pământ + asfalt = 4 + 2 km

GânțagaDJ – pământ + asfalt = 2 + 2 km

BățălarDJ – asfalt = 3 km

Vâlcelele BuneDJ – beton = 3 km

VâlceleDJ – beton = 5 km

VâlceluțaDJ + DC – beton + pământ = 5 + 2 km

RușiDN + DJ – asfalt = 5 km

MăceuDN + DC – asfalt = 4 km

Ocolișu MareDN + DC – asfalt + pământ = 8 + 1 km

Rețeaua de căi ferate

Aproximativ pe la mijlocul comunei, pe direcția N-S trece calea ferată dublă și electrificată, Simeria – Petroșani – Filiași, notată în „Mersul trenurilor” cu numărul 202. Comuna este deservită de stația CFR Bretea Streiului. Prin această stație se expediază materialele de construcții, sorturi, obținute în balastierele de pe Strei. De asemenea, există puncte de oprire pentru localitățile Ruși, Măceu, Plopi, Covragiu.

⛰️Relieful

Relieful comunei Bretea Română este alcătuit din culmi muntoase, dealuri și zona de luncă, situată în imediata vecinătate a văii Streiului. Luând în considerare poziția dealurilor față de râul Strei, le putem împărți în:

Dealurile din dreapta Streiului
Dealurile din stânga Streiului

Dealurile din dreapta Streiului

Sunt situate în partea de est a comunei. Ele sunt limitate în partea de sud de Dealul Chiliilor, cea mai mare parte a sa se găsește în perimetrul satului Bucium din comuna Sântămăria Orlea, iar înspre nord se întind până dincolo de Pârâul Vonii, în Dealul Vonii, care face parte din Dealul Boșorodului, din comuna Boșorod.

În cadrul lor se deosebesc următoarele subunități:

Dealul Iubaia aparține Platformei Luncanilor. Este acoperit cu păduri de fag și carpen. Se prezintă ca o culme impunătoare, vizibilă din Valea Streiului.
Dealul Purcărețu aparține Platformei Luncanilor. Este situat în estul comunei, fiind o continuare spre nord a Dealului Iubaia. Se prezintă sub forma unei culmi impunătoare, vizibilă din Valea Streiului, și acoperită cu păduri de fag și carpen. Apar și petice de fânețe, pășuni, pe culmile cele mai înalte.
Dealurile din vestul Văii Gânțaga fac parte din a doua categorie de dealuri, având caracter piemontan. Ele apar sub forma unor vârfuri ascuțite, destul de înalte și acoperite cu păduri de carpen, fag și mesteacăn.
Dealul Chiliilor este situat în sudul comunei, la hotarul cu comuna Sântămăria Orlea, întinzându-se până la Valea Brădosu. Marea sa majoritate se află în comuna Sântămăria Orlea, între satele Bucium și Bercu.
Dealul Lupoaia este situat între Valea Brădosu și Valea Strâmbii, afluent al Pârâului Brădosu.
Dealul Uien se găsește între Valea Strâmbii și Valea Străminoasa. Dealul Chiliilor, Dealul Lupoaia și Dealul Uien sunt acoperite pe vârfurile cele mai înalte cu păduri de mesteacăn și carpen, iar pe pantele vestice s-au plantat pini.
Dealul Dosului se găsește între Valea Străminoasa și Valea Gânțaga. În mare parte este acoperit cu pășuni și fânețe, iar în zonele mai înalte apar păduri de mesteacăn și carpen.
Dealul Făget face parte din categoria a doua de dealuri, având caracter piemontan. Este cuprins între Valea Gânțaga la sud și Pârâul Hotarului la nord. Pantele vestice sunt acoperite cu pășuni, iar către vârf apar păduri de foioase, mesteacăn, carpen, fag.
Dealul Golașu intră tot în categoria a doua de dealuri, având caracter piemontan. Ca și Dealul Făget, pantele vestice sunt acoperite cu pășuni, iar în zonele mai înalte apar păduri de mesteacăn, carpen, fag.
Dealul Coasta Bună apare ca o prelungire spre nord-vest a pantelor joase ale Golașului, încadrând în partea de sud satul Vâlcelele Bune. Este acoperit cu pășuni, iar pe pantele cele mai joase se găsesc livezi și pomi fructiferi, pruni și meri.
Dealul Pinilor se găsește în sud-estul satului Vâlcelele Bune, între Pârâul Valea Bună și Pârâul Lupoi. În zonele mai joase se întâlnesc pășuni, iar în zonele mai înalte păduri de foioase, mesteacăn, carpen, fag.
Dealul Dosu lui Paul se găsește în estul satului Vâlcelele Bune, între Pârâul Lupoi și Pârâul Valea Rea. Este acoperit cu pășuni, iar spre vârf cu păduri de foioase, mesteacăn, carpen etc.
Dealul Coasta Rea este situat în partea de nord-est a satului Vâlcelele Bune, la nord de Pârâul Valea Rea.
Dealul Copacii este situat între Pârâul Valea Rea, Valea Vâlcelelor, și Pârâul Ciorasca. Pe acesta, precum și pe cel vestic, se găsesc livezi de pomi fructiferi, pruni și meri. Se mai întâlnesc pășuni, iar pădurile de foioase apar doar spre Dealul Boșorodului.
Dealul Mic este situat între Pârâul Ciorasca și Pârâul Vonii. Este acoperit de pășuni cu arbuști, murul, măceșul etc. Pe pantele dinspre satele Vâlcelele Rele și Vâlceluța se găsesc livezi cu pruni și meri.
Dealul Vonii se găsește la nord de Pârâul Vonii. Este acoperit cu pășune și arbuști.

Dealurile din stânga Streiului

Sunt limitate în partea de sud de Valea Slivuțului, Silvașu, afluent al Streiului, iar înspre nord se întind până dincolo de Pârâul Râpelor, Ocolișul, în Dealul Prigorii, care face parte din Dealul Nădăștiei, Dealul Calea Lată.

Spre est, coboară și intră în contact cu terasa a II-a a Streiului, iar spre vest sunt limitate.

Dealul Făgădău se întinde de la Valea Slivuțului, în sud, până la Valea Gârganului, în nord, culmea având orientarea pe direcția nord-sud. Pe părțile cele mai înalte este acoperit cu păduri de stejar.
Dealul Gârganului este situat între Valea Gârganului și Valea Viilor. Pe părțile mai înalte sunt păduri de stejar, iar pe pantele estice, pășuni.
Dealul Mare este cuprins între Valea Viilor și Valea Măceului, culmea având orientarea sud-nord. Pe acesta curge Pârâul Lupului, curs intermitent. Nu este împădurit decât pe porțiuni mici, în vest, predomină pășunile, iar pe pantele nordice, înspre satul Măceu, există vii și livezi de pomi fructiferi, pruni, meri, piersici. Este acoperit cu păduri de stejar și fânețe. Pe versantul estic sunt terenuri de cultură, iar pe pantele nordice, spre satul Ocolișu Mare, culturi de viță de vie și pomi fructiferi.
Dealul Prigorii se găsește dincolo de Pârâul Râpelor, înspre nord, și face parte din Dealul Nădăștiei, Calea Lată, care se întinde până în nord-vestul satului Ocolișu Mare. În zonele înalte este acoperit cu păduri de stejar și pășuni. Pe pantele sudice se întâlnesc culturi de viță de vie și pomi fructiferi.

Geologia

Depresiunea Hațegului, în sens geologic, sau Bazinul Hațegului, s-a format concomitent cu consolidarea zonei dacidelor, mișcărilor orogenice laramice, ca rezultat al prăbușirii unui compartiment al cristalinului pânzei getice, împreună cu cuvertura sedimentară acoperitoare, carbonifer – cretacic.

Resurse minerale utile. În cadrul comunei Bretea Română, rocile, ca resurse economice, sunt: nisipurile, pietrișurile, argilele. Cele mai utilizate sunt nisipurile și pietrișurile folosite ca materiale de construcție și care se exploatează în balastiere, situate pe malurile Streiului.

De asemenea, se exploatează zăcămintele de bioxid de carbon de la Ocolișu Mare, unde există și o fabrică de îmbuteliere a acestuia. Zăcământul de aici este cel mai pur din Europa.

Solurile

Caracteristicile pedografice ale zonei studiate, comuna Bretea Română, reflectă condițiile genetice legate de rocă, marnă, altitudine, pantă, expoziția versanților.

Lunca Streiului, cu solurile sale aluviale, constituie cea mai bună zonă agricolă a comunei. Aici locuitorii satelor Plopi, Bretea Streiului, Bretea Română, Ruși, Bățălar cultivă cereale, legume, cartof, plante tehnice etc. Recoltele obținute aici sunt mai mari decât în celelalte zone ale comunei.

💧Hidrografia

Formarea și regimul resurselor de apă sunt influențate de condițiile de climă, dar și de alcătuirea petrografică, de relief, vegetație și de activitatea umană.

Apele subterane

Repartiția rețelei hidrografice, regimul precipitațiilor atmosferice și covorul vegetal condiționează caracteristicile apelor freatice. Acestea au o extindere mare în zona studiată. Ele pot apărea la suprafață, dând naștere izvoarelor care sunt de tipul celor descendente. Izvoarele sunt răspândite la baza versanților dealurilor piemontane din estul și vestul comunei. În această zonă, apele freatice se află la adâncimi de peste 10 m. Frecvența lor este mare în perimetrele satelor Bercu, Gânțaga, Vâlcelele Bune, Vâlcele, Vâlceluța, Măceu, Ocolișu Mare. Debitele lor sunt cuprinse între 0,05 și 0,1 l/s. O altă zonă bogată în izvoare este zona teraselor, depozitele de terase, situate de o parte și de alta a Streiului. Apele freatice, în această zonă, se găsesc la adâncimi de peste 5 m, iar pe terasele inferioare adâncimea oscilează între 3 și 5 m.

Apele de suprafață

Teritoriul comunei este străbătut de la sud la nord de cursul inferior al Streiului.

Streiul este cel mai important afluent al Mureșului pe teritoriul județului Hunedoara. Are o lungime de 92 km, izvorând din Munții Șureanu, de sub vârful Bătrâna, 1794 m. Are un bazin hidrografic de 1926 km².
Pârâul Strâmbii și afluentul său Pârâul Brădosu, care trece pe lângă Bercu, izvorăsc din Dealul Chiliilor, se unesc și se varsă în Strei.
Pârâul Covragiu / Calba izvorăște din Dealul Uien, trece prin Covragiu. Are curs intermitent.
Pârâul Gânțaga izvorăște din Dealul Iubaia, trece prin satul Gânțaga, primește pe stânga Pârâul Străminoasa, care izvorăște de sub Vf. Gurgulie, și se varsă în Strei.
Pârâul Hotarelor izvorăște din Dealul Făget, trece pe la hotarul satelor Gânțaga și Bretea Română. Are curs intermitent.
Pârâul Bretea Română / Balta își are izvorul la contactul terasei I cu terasa a III-a a Streiului, fruntea terasei, și trece prin Bretea Română. În timpul ploilor torențiale, vara, produce pagube, inundând gospodăriile și terenurile de cultură din sat. Are curs intermitent.
Pârâul Vâlcelele Bune este format prin unirea a trei pâraie: Valea Bună, Valea Rea și Lupoi, care izvorăsc din dealurile din estul satului.
Pârâul Ciorasca izvorăște din dealurile din estul satului Vâlcelele Rele, trece prin acest sat, străbate terasa a II-a, iar pe terasa I, la hotarul dintre satele Bretea Română și Bățălar, produce o înmlăștinire numită de localnici „rovina”. La aceasta își aduce contribuția și un izvor din fruntea terasei. Are curs intermitent.
Pârâul Vonii izvorăște din Dealul Boșorodului, trece prin satele Vâlceluța și Bățălar. Are curs intermitent.

Afluenții de pe partea stângă a Streiului își au izvoarele în dealurile piemontane din vestul comunei și sunt mai puțini la număr.

Pârâul Slivuț / Silvașu izvorăște din Dealul Prislopului, de lângă mănăstirea Prislop. Se formează prin unirea a trei pâraie: Pârâul Prislop, Pârâul Bradului, Pârâul Teiului, și se varsă în Strei, lângă satul Plopi.
Pârâul Valea Țapului izvorăște din Dealul Făgădău și trece prin hotarul satelor Plopi și Bretea Streiului. Are curs intermitent.
Pârâul Gârganului izvorăște din Dealul Gârganului. Are curs intermitent.
Pârâul Valea Viilor își are originea în Dealul Mare. Are curs intermitent.
Pârâul Lupului izvorăște din Dealul Mare. Are curs intermitent.
Pârâul Măceului izvorăște din Dealul Silvașului, trece prin satul Măceu și se varsă în Strei la hotarul dintre satele Măceu și Bretea Streiului. Numai în verile foarte secetoase seacă.
Pârâul Văilor izvorăște din Dealul Călii. Se găsește între satele Măceu și Ruși. Are curs intermitent.
Pârâul Râpelor / Ocolișul izvorăște din Dealul Călii împreună cu afluentul său Moruzul, care izvorăște din Dealul Nădăștiei. Trec prin satul Ocolișu Mare și se varsă în Strei pe teritoriul orașului Călan. Rareori seacă.

🌤️Clima

Poziția geografică în cadrul depresiunii și a dealurilor mărginașe, particularitățile geografice și vegetația condiționează nivelurile elementare climatice și se reflectă în diversitatea aspectelor climatice și microclimatice de pe cuprinsul comunei Bretea Română. Astfel, se pot observa aspecte climatice ce caracterizează depunerile înalte, precum și cele caracteristice zonei depresionare.

Regimul termic

Zona luncii și a teraselor Streiului, pe unde trece izoterma anuală de 9ºC, urmărește valea Streiului și poalele dealurilor din depresiune.
Zona dealurilor piemontane, care fac contactul cu regiunea montană înconjurătoare, este traversată de izoterma anuală de 8ºC.

Din studiul temperaturilor medii lunare anuale și multianuale se poate observa că cea mai rece lună este luna ianuarie, având valori ale temperaturii cuprinse între -4,9ºC, în 1998, și -0,6ºC, în 1997. Media multianuală a acestei luni este de -2,3ºC. Valorile medii ale temperaturii variază, aproximativ cu -2ºC, -4ºC, între zona joasă, luncă și terase, și zona deluroasă a comunei. Lunile iulie și august au temperaturile medii multianuale cele mai ridicate. Din datele înregistrate, reiese că durata medie a zilelor fără îngheț este de 182 zile, primul îngheț producându-se, în medie, la 17 octombrie, iar ultimul la 18 aprilie. Datele extreme arată că primul îngheț s-a produs cel mai timpuriu la 23 septembrie și cel mai târziu la 17 decembrie, iar ultimul îngheț s-a produs cel mai timpuriu la 23 aprilie și cel mai târziu la 24 mai. Media zilelor cu cer acoperit, pe an, este de circa 120, iar a celor cu cer senin de peste 100, iar restul zilelor sunt cu diferite grade de acoperire cu nori. Această situație este determinată de poziția comunei în zona depresionară și deluroasă. Regimul precipitațiilor este influențat de etajarea altitudinală a reliefului și de caracterul maselor de aer. În comuna Bretea Română, cantitatea medie anuală a precipitațiilor depășește, cu puțin, valoarea de 600 mm. În lunile de toamnă, sfârșitul lui septembrie și octombrie, sub influența deplasării maselor de aer umed din vest, se pune în evidență o a doua sporire a cantităților lunare în raport cu cele de iarnă și cele de la începutul primăverii, constituind un al doilea maxim de toamnă. Totuși, aceste precipitații sunt mai reduse cantitativ decât cele din lunile iunie-iulie. În perioada caldă a anului survin, deseori, ploi care pot da în 24 de ore cantități de apă ce depășesc de mai multe ori media lunii respective. Numărul zilelor cu ninsoare este de aproximativ 10 zile/an, iar cel al zilelor cu strat de zăpadă păstrat pe sol este de aproximativ 120 zile/an. Cantitatea de precipitații, precum și grosimea stratului de zăpadă, este mai mare în zona dealurilor înalte, din estul comunei, și scade înspre lunca Streiului.

⛪Religia

Structura populației în funcție de religie

Religia / cultul	Nr. de persoane	Procent
Ortodoxă	2941	91,2%
Penticostali	191	6%
Baptiști	78	2,4%
Adventiști	14	0,4%
Alte religii	–	–
Total	3224	100%

Lăcașuri de cult din comuna Bretea Română

Monumentul eroilor din Bretea Romana — Monumentul eroilor

Noua biserica din Bretea Romana — Noua biserică

Biserica ortodoxă din Bretea Română

Nu se cunoaște data construcției; probabil la mijlocul secolului al XVIII-lea. Se găsește în partea de sud a satului, lângă drumul comunal spre satul Gânțaga. Aici se găsește și cimitirul satului. În sat au existat și locuitori maghiari de religie reformată; cu timpul au dispărut, iar biserica lor din centrul satului a ajuns în stare de degradare. În anul 1978, credincioșii ortodocși din sat au cumpărat-o și au refăcut-o, devenind biserică ortodoxă. A fost sfințită în anul 1981. Biserica veche, ortodoxă, a rămas în paragină. Actualmente, în biserica din Bretea Română slujește preotul Coposescu Doinel, originar din Bretea Română.

Biserica ortodoxă din Covragiu

A fost construită la mijlocul secolului al XVIII-lea, când locuitorii au coborât de sub dealul unde se afla satul Bercu și s-au așezat pe vatra actualului sat. Este construită din piatră, cărămidă și acoperită cu țiglă. A fost renovată în 1921 și 1973. În ea slujește preotul Vâlcelan Doinel, originar din Covragiu.

Biserica ortodoxă din Gânțaga

A fost construită în 1938 pe locul unei foste biserici din lemn. Are forma de cruce, fiind construită din cărămidă, piatră și acoperită cu tablă, iar preot este Vâlcelan Doinel, din Covragiu.

Biserica ortodoxă din Vâlcele

A fost construită în anul 1904, din piatră, cărămidă și acoperită cu țiglă. În sat este și o biserică greco-catolică, aflată în ruină. Din lipsă de credincioși, nu a mai fost folosită din 1950. În 1700 erau 15 familii cu 60 persoane. Slujba religioasă este oficiată de către preotul Mija Ioan din Vâlcelele Bune.

Biserica din Bățălar

A fost construită în 1938 din piatră, cărămidă și acoperită cu țiglă și tablă, turnul. A fost renovată de mai multe ori, ultima dată în 1995. Slujește preotul Mija Ioan din Vâlcelele Bune.

Biserica ortodoxă din Ruși

Este construită sub formă de navă, după tipurile vechi de biserici. Nu se cunoaște data precisă a construcției – probabil mijlocul secolului al XVIII-lea. Este din cărămidă, piatră și acoperită cu țiglă și tablă, turnul.

Biserica din Vâlcelele Bune

Se presupune că a fost construită la mijlocul secolului al XVIII-lea și este din piatră, cărămidă și acoperită cu țiglă, iar turnul cu tablă.

Biserica greco-catolică din Ruși

În sat există o biserică greco-catolică, ruinată complet. La începutul secolului al XVIII-lea erau 35 de familii cu 130 membri. În biserică slujește preotul Mija Ioan, domiciliat în sat.

Biserica din Ocolișu Mare

Pe actuala vatră a satului Ocolișu Mare a fost construită o mănăstire în jurul căreia s-au adunat, cu timpul, oamenii din valea Moruzului. Mănăstirea a devenit biserica localnicilor până în 1865, când a ars împreună cu 90 de case din sat. S-a restaurat prin contribuția și la îndemnul preotului Popovici Lazăr, bunic după mamă al fostului prim-ministru dr. Petru Groza, din Bacia. Biserica este construită din piatră și cărămidă, având zidul gros de 1 m. Este acoperită cu țiglă, iar turnul cu tablă zincată. Nu se cunoaște anul zidirii. A fost renovată în 1937 și 1950. Preot este Coposescu Doinel din Bretea Română.